Cafeaua de a doua zi

Aburul tare al cafelei reușește să îmi trezească (aproape) toate simțurile. Îmi atinge fierbinte buzele, dar nu schițez nici un gest, ca să nu tulbur frumusețea momentului. Nici nu știu ce îmi place mai mult la o cafea: gustul taninic sau aroma rafinată de caramel pe care o răspândește în jur.

Restaurantul hotelului (la care ne-am petrecut una dintre cele mai frumoase nopți) are un aer boem, care împletește frumos povestea noastră de dragoste.
Alex e lângă mine, își bea cafeaua răsfoind digital puținele poze pe care a reușit să le facă cu o seară înainte. Din când în când se oprește ca să îmi caute privirea și să îmi spună cât sunt de frumoasă. Știe că astfel îmi fură cel puțin un zâmbet.

Îi ating cu vârful degetelor dosul palmei și cobor încet spre încheietură, cuprinzandu-i-o ferm. Am emoții – mă cunoaște. Așa că mă sărută lung și romantic. Și mă privește duios. E de ajuns pentru a mă liniști. După atâția ani petrecuți împreună, am învățat să ne transformăm gesturile în cuvinte și privirile în îmbrățișări.

E momentul pe care îl surprinzi și tu la intrarea în restaurant.

Te zăresc imediat și simt cum valuri de fiori mi se preling pe piele pe măsură ce te apropii de masa noastră. Amintirea nopții petrecute împreună mă încântă și mă emoționează în același timp.

După ce îl saluți pe Alex, îmi iei mâna dreaptă și o săruți. Inima mea bate din ce în ce mai tare, așa că privesc în jur de teamă că cei de lângă noi mi-o vor auzi. Dar îi descopăr pe toți aplecați în propriile vieți, cu ceașca lor de cafea în mână.

Pentru o clipă reușesc să mă liniștesc. Până la urmă, de ce ar fi nepotrivită o sărutare de mână? E dimineața noastră în trei. Doar a noastră.

Fără să-mi dai drumul, mă strângi ușor și te apropii de urechea mea. Ai putea să-mi șoptești ceva banal… într-o dimineață oarecare… ca între prieteni. Dar tu alegi să mă săruți subtil pe gât.

Mă întorc către Alex și-i zăresc uimirea. Însă e calm. De parcă a știut că sărutul acesta va apărea la un moment dat. Te oprești pentru câteva secunde ca să-mi zâmbești. Mă relaxez și respir din nou. Îmi amintesc de cafea. Dar, în timp ce beau din ea, te aud spunându-mi că ai vrea să o guști de pe buzele mele.

2

0